sâmbătă, 4 septembrie 2010

Citesti in ochii mei numai triste..



La inceput radeam ne simteam bine, si acum eu plang iar tu suferi pe urmele mele. Te-am intrebat,mai refuzat.Tu crezi ca imi este usor sa-mi potolesc sentimentele. Simt ca te pierd pe zi ce trece. Ma doare cand uiti de mine.Stau cu telefonul langa mine asteptand sa ma suni. Imi ziceai ca mai cunoaste de 2 ani nu de 2 saptamani. Da intradevar ne-am spus toate unul celuilalalt si ne-am epuizat toate convorbirile. Uneori cred ca in mintea mea se petrec atatea lucruri.Tu ma faceai sa rad.Erai cel mai important din viata mea. Si inca esti. Stateam seara trecuta si ma gandeam cum ar fi sa ne despartim. Si timp ce ma uitam pe tavan mi-a aparut si prima lacrima. Dupa au inceput sa izvorasca cat mai multe. Nu pot sa ma gandesc cum am sta noi departe unul de celalalt.
Asta e doar inceputul si sper ca sfarsitul sa nu fie dureros.SPER din tot sufletul ca sa nu fie niciodata sfarsitul. 
Asta este stilul meu de viata. In prima saptamana eram cu zambetul pe buze si acum in a 2-a saptamana sunt suparata.Era soare era cald puteam sa ne vedem mai des. Dar acum cand e frig si a venit toamna nu e asa cum ma gandeam eu. Chiar stateam si ma gandeam asa eram si inainte vara fericita,toamna suparata pana ma invat cu ea.Dar nu cred ca ne poate desparti nimic. Te rog lasa totul deoparte si sa o luam la capat ca in prima saptamana cand ne-am cunoscut.Nu pot sta fara tine. Sunt prea indragostita. Te iubesc prea mult. 
The end!..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu